Contractul de vânzare-cumpărare este definit și reglementat în art.1650-1762 Cod civil.
Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite cumpărătorului proprietatea unui bun, în schimbul unui preț.
La vânzarea unui bun deținut de către ambii soți, aceștia se vor prezenta personal în fața notarului public pentru semnarea contractului, cu excepția cazului în care au împuternicit o altă persoană să îi reprezinte în baza unei procuri autentice sau unul dintre soți prezintă procura autentică a celuilalt soț prin care îl împuternicește să vândă în numele său.
În cazul dobândirii unui bun imobil, în timpul căsătoriei de către soți, este suficientă prezența unuia dintre aceștia, în calitate de cumpărător, pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare/antecontractului, având în vedere prevederile art. 339 Codul civil, mai sus exprimat.
Taxele se calculează de către notarul public instrumentator, prin raportare la prețul stabilit de părți care se compară cu evaluarea imobilului rezultată din Studiul de piață privind valorile minime imobiliare. Dacă prețul este superior evaluării, taxele se calculează prin raportare la valoarea prețului, dacă evaluarea este mai mare decât prețul stabilit, taxele se vor calcula prin raportate la evaluare.
Taxele ocazionate de autentificarea unui contract de vânzare sunt: onorariul notarial, tariful pentru intabulare în cartea funciară (tariful ANCPI) și impozitul datorat pentru venitul realizat din transferul dreptului de proprietate.