Convenții matrimoniale

Soţii pot opta, prin convenţie matrimonială, fie pentru regimul separaţiei de bunuri, fie pentru regimul comunităţii convenţionale.

Dacă soţii nu încheie o convenţie matrimonială, li se va aplica, de drept, regimul comunităţii legale. Potrivit art. 339 Cod Civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.

Alegerea unui regim matrimonial se poate face şi de către viitorii soţi, oricând până la încheierea căsătoriei, prin încheierea unei convenţii matrimoniale în formă autentică notarială, aceștia urmând să o prezinte, la căsătorie, ofițerului de stare civilă, pentru a se face menţiune pe marginea actului de căsătorie.

Convenţia matrimonială încheiată între viitorii soţi produce efecte de la data încheierii căsătoriei, după această dată fiind aplicabile dispoziţiile art. 369 Cod civil privind modificarea regimului matrimonial.

Convenţia matrimonială încheiată între viitorii soţi poate fi oricând modificată, revocată, înlocuită şi schimbată, până la încheierea căsătoriei. Şi în acest caz se respectă dispoziţiile privind îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

Convenția matrimonială privind regimul comunităţii convenţionale încheiată între soți produce următoarele efecte juridice:

prin încheierea convenției matrimoniale a comunității convenționale soții pot include în comunitate, în tot ori în parte, bunurile dobândite sau datoriile proprii născute înainte sau după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) şi c) Cod Civil;
soții pot restrânge comunitatea la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepţia obligaţiilor prevăzute la art. 351 lit. c);
bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii convenţionale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.
fiecare soţ are dreptul de a folosi bunurile comune fără consimţământul expres al celuilalt soţ şi poate încheia singur acte de conservare şi de administrare cu privire la orice dintre bunurile comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune.
actele de înstrăinare sau de grevare, precum şi orice alte acte de dispoziţie având ca obiect bunurile imobile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soţi.
oricare dintre soţi poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă anumitor formalităţi de publicitate.
sunt bunuri proprii ale soţilor, bunurile prevăzute de art.340 Cod Civil.
fiecare soţ poate folosi, administra şi dispune liber de bunurile sale proprii.
în timpul comunităţii soţii pot împărţi bunurile comune în tot sau în parte, prin act autentic notarial sau, în caz de neînţelegere, pe cale judiciară.

Convenția matrimonială privind regimul separației de bunuri încheiată între soți, produce următoarele efecte juridice:

fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv al bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor ce le dobândeşte în nume propriu în timpul căsătoriei, putând dispune de acestea în mod liber, fără a avea nevoie de consimţământul celuilalt soţ;
soţii pot dobândi bunuri împreună în timpul căsătoriei, acestea aparţinându-le în proprietate comună pe cote părţi;
cotele-părţi se stabilesc de soţi la data dobândirii fiecărui bun;
dacă soţii nu stabilesc o cotă-parte determinată, se prezumă până la proba contrară că deţin cote părţi egale (art.634 alin.2 Cod Civil);
nici unul dintre soţi nu este ţinut de obligaţiile asumate de celălalt soţ;
soţii răspund solidar pentru obligaţiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de creşterea şi educarea copiilor;
soţul care se foloseşte de bunurile celuilalt soţ fără împotrivirea acestuia din urmă are obligaţiile unui uzufructuar;
dacă unul dintre soţi încheie singur un act prin care dobândeşte un bun, folosindu-se în tot sau în parte, de bunuri aparţinând celuilalt soţ, acesta din urmă poate alege, în proporţia bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achiziţionat şi a pretinde daune-interese de la soţul dobânditor;
la încetarea regimului separaţiei de bunuri, fiecare dintre soţi are un drept de retenţie asupra bunurilor celuilalt soţ până la acoperirea datoriilor pe care le au unul faţă de celălalt.
dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane.
soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei;
oricare dintre soţi poate să dea mandat celuilalt soţ să-l reprezinte pentru exercitarea drepturilor ce le are potrivit regimului matrimonial;
fiecare soţ poate face singur, fără consimţământul celuilalt soţ, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea;
fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanţei de tutelă.
în mod excepţional, dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres.
niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate, fără consimţământul scris al celuilalt soţ, să dispună de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care este afectată folosinţa acesteia. Locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii. Oricare dintre soţi poate cere notarea în Cartea Funciară a unui imobil a faptului că reprezintă locuinţă a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului;
în cazul în care locuinţa este deţinută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soţ are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie, dispoziţiile paragrafului anterior fiind aplicabile.

Regimul matrimonial ales se poate modifica sau înlocui oricând până la data încheierii căsătoriei (art.336 Cod Civil).

După încheierea căsătoriei, regimul matrimonial ales se poate modifica sau înlocui, după cel puţin un an de la încheierea acesteia.

Orice modificare sau înlocuire a regimului matrimonial se va face cu respectarea condiţiilor prevăzute de Codul civil pentru încheierea convenţiei matrimoniale.